despre cum sa nu faci cinste unui francez

Saptamana asta, marti mai exact, m-am trezit in situatia ingrata (exagerez) de a manca singura de pranz. De fapt in aceeasi situatie am fost si miercurea trecuta, doar ca atunci am avut cu mine o carte (Aventurile lu Sherlok Holmes) si baterie pt mp3-player, conditii esentiale care, din pacate, nu au fost indeplinite si martea trecuta (adica ieri).
Ieri cand am iesit de la curs, i-am spus "A+" unui coleg (al carui nume bineinteles ca nu il stiu, dar intentionez sa il aflu cat de curand). In loc sa imi raspunda cu acelasi "A+", el a fost amabil si m-a intrebat daca merg sa mananc. Fiind placut impresionata de grija de care a dat dovada vis-a-vis de persoana mea (de obicei nu ma intreaba nimeni nimic si nici nu ma prea baga in seama, de aici partea cu impresionatul), i-am raspuns ca ma duc la cantina (Triolet pt cunoscatori - Vali :))si l-am intrebat, bineinteles, daca merge si el sa manance la cantina. La care el mi-a raspuns :"nu merg sa mananc la cantina pentru ca nu am bani de tichet. Ma duc sa mananc acasa". Eu, bineinteles, in amabilitatea specific romaneasca si ignorand sinceritatea de care tocmai daduse omul dovada (de obicei nu prea te lauzi ca nu ai bani de tichet, sau la francezi o fi altfel - o fi vreun motiv de mandrie personala? nush) cum spuneam, cum eram singura, disponibila, cu tichete in portofel si dornica de conversatie (cheful de vorba - uf, de aici mi se trag toate), i-am propus colegului sa mancam impreuna, pe tichetele mele si sa profitam de ocazie ca sa schimbam impresii si sa mai imi exersez si eu franceza vorbita (pe care o exersasem pana atunci doar prin magazine, la aprozar sau cu secretarele).El accepta.
Mergem impreuna pana la cantina, vorbim diverse, ne alegem de mancare, vorbim iar diverse (in timp ce faceam coada :D), ne asezam la masa, incepem sa mancam, vorbim in continuare diverse si ajungem la desert. Trebuie precizat ca in momentul t, desertul, conversatia se invartea in sfera stagii+teze+planuri de viitor. In acest moment t, colegul meu ma intreaba destul de franchant daca am de gand sa ma intorc in Romania la vara. Eu ii spun ca sigur nu ma intorc in Romania dupa master (bine, doar in vacanta) pt ca prietenul meu o sa mai aiba 2 ani de teza si ca o sa stau cu el in franta si ca o sa imi caut de lucru, ca inginer sau nu, depinde ce oi gasi. Sau poate chiar o sa ma bag si eu la o teza, daca gasesc un domeniu care sa nu mi se para extrem de "casse tete". Colegul meu, evident nemultumit de raspunsul pe care tocmai il dadusem, imi raspunde taios: "Dar nu e normal sa vi aici cu bursa si pe urma sa nu mai pleci. Trebuie sa vi, sa inveti si apoi sa te intorci al tine acasa, sa duci mai departe savoir-faire-ul. Si ca la voi, in tarile mai putin dezvoltate, lucrurile ar merge mult mai bine daca oamenii plecati in afara s-ar intoarce sa lucreze pt tara".
Cred ca e evident ca am ramas destul de blocata (si cu jumatate de caisa in gat). Nu ma asteptam la o reactie atat de directa din partea lui. Dupa cateva secunde (in care chipurile mestecam la caisa aia) mi-am pregatit raspunsul. As fi putut sa ii spun ca nu mi se pare corect ce imi spune, as fi putut sa ii spun ca din 23 de colegi sunt singura plecata, as fi putut sa ii dau fel de fel de explicatii sau as fi putut chiar sa gasesc diverse replici prin care sa ma scuz pentru indrazneala de a ramane pe teritoriu francez mai mult decat imi permite bursa (nu vad de ce ar fi trebuit sa ma scuz, dar pe moment era si asta o varianta pe care am luat-o in calcul). In schimb raspunsul meu a fost:"Firmele internationale, care domina piata romaneasca, cel putin in inginerie, prefera sa aduca propriul savoir-faire si sa il transmita direct viitorilor angajati prin taininguri si stagii. Asa ca nu eu sunt cea care ajuta la formarea colegilor mei care au ramas in tara, ei vor fi formati direct de catre intreprinderile angajatoare". Nu a fost o replica foarte desteapta, nu a fost o explicatie pt deciiziile mele (nu ca ar fi meritat vreo explicatie), a fost pur si simplu o replica neutra, menita sa mascheze surpriza si dezamagirea cauzate de parerile colegului meu. Stau acum si ma gandesc ca poate ar fi meritat sa ii spun ca francezii sunt norocosi sa aiba o persoana ca mine :D:D gata sa lucreze cot la cot cu ei sau ca ma bucur ca eu pot lucra pentru o firma cu capital francez si in franta si in romania sau ca probabil sunt oricum prea buna pt ei si ca o sa ma reorientez spre o tara pe masura talentului meu ingineresc (bullshit, da el nu avea de unde sa stie).
Dupa ce am terminat cu masa - si cu discutia, ne-am indreptat separat spre urmatorul curs (care din fericire era intr-o alta zona a orasului) eu cu tramvaiul si el pe bicicleta.
Dupa discutia noastra l-am ignorat (si ieri si azi) si am de gand sa il ignor si de acum inainte. Ma gandesc ca puteam sa-i spun fel de fel de balarii, puteam sa-i spun ca nu e corect fata de mine (probabil ma baga in aceeasi oala cu arabii care le exploateaza serviciile sociale sau cu romanii care cersesc in tramvai sau in centru), puteam sa ii spun ca nu ma cunoaste, puteam sa ii spun foarte multe, dat fiind faptul ca tocmai ii facusem cinste cu masa. Dar nu am facut-o. I-am dat un raspuns sec si am schimbat subiectul. Si acum imi pare un pic rau pt asta. Trebuia sa "stand up for me" si pentru alti romani care vin in franta si isi fac treaba.
Poate data viitoare...